Relatii toxice

Relatii toxice.Toti avem si pastram astfel de relatii. Parinti, prieteni, frati, iubiti. Multi nu realizeaza prin ce trec si atunci e scuzabil: n-au ce schimba daca nu stiu ce se intampla. Dar noi, cei care avem cunostinta despre relatiile toxice, le recunoastem si totusi le mentinem??? De ce facem asta? Este puterea obisnuintei atat de mare sau ne e pur si simplu frica sa mergem mai departe?
Cred ca frica de a fi singuri ne indeamna sa acceptam sau sa cautam prezenta unor persoane care ar fi trebuit sa iasa de mult din vietile noastre. Spunem ca ne-am saturat, ca nu mai putem, dar nu iesim din acea relatie sau aranjament. Si toate astea pentru ca nu avem incredere in noi insine, in valoarea noastra ca indivizi, ne e frica sa nu pierdem si apoi sa regretam. Stim ca oamenii apar in viata noastra cu scopul de a ne transmite un mesaj, de a ne invata ceva, pentru a ne ajuta sa platim niste polite ori, pentru a te conduce catre alte locuri si oameni.Si cum nimic nu e intamplator, daca ne aflam inca intr-o relatie toica, sau intr-un loc care ne face rau, asta e pentru ca nu ai invatat lectia pentru care ai fost adus acolo. Se intrepatrund aspecte psihologice, spirituale, oculte, aspecte ce tin de sentimente si multe altele. De multe ori se contrazic aceste planuri; si-atunci ce faci? Stai in durere, in nemultumire si te gandesti ca maine va fi mai bine?Legea atractiei spune ca Universul are grija ca doua persoane cu vibratii diferite sa nu fie in acelasi loc sau sa interactioneze. Si-atunci? Inseamna ca negativitatea din tine rezoneaza cu negativitatea mea si asta ne tine legati; asta e o abordare a problemei.Daca unul din cei doi isi schimba atitudinea, circumstantele vor face in asa fel ca celalalt sa nu mai fie in preajma sau pur si simplu nu va mai putea comunica cu persoana care a decis sa traiasca altfel. Si aici apare ruptura. Deci, relatiile toxice exista pentru ca avem nevoie de ele.Ne lovim cu capul de pereti, ne zbatem si urlam ca enoriasa de la Iasi de la Sf. Paraschieva, ba chiar mai si spunem "nu ies", pana cand invatam lectia care ne-a fost incredintata. Si atunci, ca prin magie, oamenii ies din viata noastra, sau relatiile devin non-toxice. As simple as that! Nu-i asa? O bagatela.

Schimbari, schimbari, schimbari...

Cand am infiintat blogul credeam ca oamenii au dreptul doar la franturi de fericire.Ei bine, asta era demult. Azi stiu cu siguranta un lucru: FERICIREA E O DECIZIE. De aceea am schimbat denumirea blogului. Fericirea e o stare pe care ti-o oferi sau nu, indiferent de circumstantele exterioare. Asta depinde foarte mult si cat de mult ne iubim pe noi insine, cat credem ca meritam si cat ne oferim. A nu lasa o situatie dificila sau o intamplare neplacuta sa-ti schimbe starea depinde numai de tine. Unii vor spune ca a trece indiferent peste toate denota nesimtire. Insa eu nu vorbesc aici despre indiferenta, ci despre acceptare. Accepta situatia asa cum este pentru ca nimic nu este intamplator, invata, recepteaza mesajul, dar nu te bosumfla; cu buna dispozitie orice problema pare mai usoara, si solutiile chiar apar rapid. Vorbesc aici despre atitudine pozitiva, incredere in noi si in faptul ca suntem iubiti.Multi stim toate lucrurile acestea, insa e mult mai usor sa ne punem fericirea in mainile altora. Fericirea vine dinauntrul fiecaruia, si pentru asta suntem responsabili fiecare in parte. Odata ce am inteles si ne asumam raspunderea, vom mai cadea din cand in cand pentru ca e natural. Important este sa ne ridicam, sa invatam, sa cerem ajutor si daca am ranit pe cei din jur in momentul cand ne-am dezechilibrat, sa avem puterea sa recunoastem si sa cerem scuze. In trecut nu recunosteam cand am gresit si NICIODATA  nu spuneam "iarta-ma". Aveam convingerea ferma ca voi decade in ochii celuilalt.
       Foarte important a devenit pentru mine in ultima vreme monitorizarea actiunilor si reactiilor mele, deasemenea si efectele acestora. Trebuie sa spun ca am facut descoperiri fantastice, si de asemenea imi dau seama cand ceva nu e bine si trebuie sa ma opresc. Uitandu-ma inapoi, ma intreb cum am trait cu mine in toti anii astia; imi dau seama cat de mult m-am schimbat intr-un timp atat de scurt, in mod constient si cat de mult mai am de lucru!
      Trecem chiar acum cu totii prin schimbari naucitoare si imbucurator este ca din ce in ce mai multi oameni se intorc catre ei insisi, si inteleg utilitatea acestui fapt. Cu toate acestea, mi-as dori sa fie si mai multi cei care constientizeaza ca puterea este in ei deoarece toti avem acea scanteie divina care ne ofera Iubirea, Adevarul, si Lumina.