Mii de multumiri

"Cand adorm spre dimineata,imi reprosez de la-nceput, ca n-am luat totul de la viata, si nu i-am dat cat as fi vrut..."

Cu totii stim filmele cu Gheorghe Dinica. Ele si-au pus amprenta asupra copilariei noastre fie ca am remarcat sau nu, fie ca am vrut sau nu. De multe ori , de cele mai multe ori chiar, ne dam seama ce am avut printre noi, doar atunci cand pleaca... intr-un fel sau altul. Personal, desi l-am apreciat, nu am fost un fan al acestui mare actor - nu numai in teatru, sau film, ci si in viata de zi cu zi, a facut un rol magistral. Poate va intrebati de ce scriu eu despre Gheorghe Dinica. Nu ca sa ma aflu in treaba, ci pentru ca ma simt datoare. Imaginea unui OM care a stiut sa isi traiasca viata in cel mai sublim mod, arespectat si iubit nespus femeia pe care a ales-o , m-a facut sa realizez ca viata e mult prea scurta (sau prea lunga) pentru a nu o trai din plin si gandul acesta ma va urmari mereu. Frapant este faptul ca actorul Gheorghe Dinica a produs in mine o schimbare radicala fara macar sa-l fi cunoscut si ii voi multumi mereu: acum stiu ca in viata trebuie sa fii acolo unde vrei sa fii, sa faci ceea ce vrei atata timp cat exista daruire totala. Ma mai bucura un lucru: si anume ca a fost condus pe ultimul drum de mii de oameni iar desfasurarea de forte a fost imensa ca si cum ne-ar fi parasit un rege. De fapt a fost un rege care a plecat lasandu-ne noua si celor care vor veni o avere uriasa. E un exemplu de viata pe care trebuie sa il urmam toti.

"Am fost un copil liber, nazdravan, curios, mai degraba crescut de strada si de prieteni decat de familie dar sufletul si mintea mea de copil au memorat doar farmecul strazii si al jocurilor de pustani. Nici nu mai stiu cate roluri am jucat cu trupa de amatori, zeci de personaje...
Primul meu rol a fost cu o trupa de amatori de la Posta, iar eu interpretam rolul Locotenentului Stamatescu din piesa Titanic-vals de Tudor Musatescu. Eram pe scena si parca visam. Nici nu stiam ce se intampla cu mine. La un moment dat, m-au trezit niste aplauze din sala.
Acelea au fost primele aplauze din viata mea. M-am suit pe scena si parca eram acolo de cand lumea.
Pot spune ca sunt un tanar casatorit, doar ca ani de casnicie. Un rol foarte important il are intelegerea pe care o avem unul pentru celalalt in afara de simpatiile reciproce fara de care nu ne-am fi adunat. E o femeie care are o relatie clara cu viata si care a facut ordine in dezordinea existentei mele."